Ei bine după câteva întâlniri cu conducerea postului public regional TVR Cluj am cedat tentaţiei de a reintra într-un dialog săptămânal pe teme de sport şi voi realiza în fiecare marţi seara de la ora 20.00 o nouă ediţie a “Orei de Sport”. Prezentul demers face parte dintr-un proiect de media sportivă mai amplu, despre care voi fi în măsură să vă dau detalii în curând.

Formatul de data aceasta este mai simplu, date fiind că studioul pus la dispoziţie de TVR Cluj este ceva mai mic şi nu permite prezenţa unui public în timpul emisiei. “Ora de Sport” va avea săptămânal între 2 şi 4 invitaţi. Talk-show-ul va fi produs live cu 4 camere de filmat şi va beneficia de o echipă de profesionişti recunoscuţi.

Marţi 15 mai în ediţia pilot voi aborda tema foarte fierbinte a rejucării derbi-ului de Cluj dintre „U” şi CFR, dar şi alte aspecte legate de finalul stagiunii fotbalistice mai aprinse parcă decât în alte ediţii. Sunt onorat să am în platou trei dintre cele mai prestigioase nume ale jurnalismului românesc, clujeni cu o vastă experienţă gazetărească, i-am numit pe Alin Fornade, editorialist Ziua de Cluj şi Prosport, Radu Bichiş, coordonatorul ediţiei de Transilvania a Gazetei Sporturilor şi nu în ultimul rând Mihnea Măruţă, redactorul şef al oradecluj.ro, un jurnalist de calibru care nu mai are nevoie de nici o altă prezentare.

Vă aştept la „Ora de Sport” de la ora 20.00 pe TVR Cluj, un canal ce se poate recepţiona în toate judeţele Transilvaniei, pe frecvenţele analogice ale operatorilor de cablu.

Material preluat de pe danolteanu.ro.

foto: talksport.uk.co

Astfel United trebuia să câştige la Sunderland neapărat, coroborat cu punct sau puncte pierdute pe teren prorpiu de Manchester City în disputa de pe Ethihad Stadium cu codaşa Queens Park Rangers, care se lupta cu disperare pentru cel puţin un punct pentru a evita retrogradarea. Lucrurile păreau în limitele calculelor hârtiei, mai ales că la pauză ambele echipe din Manchester conduceau, ceea ce trimitea titlul către “City”, numai că QPR a stârnit furtuna, a egalat după pauză şi culmea, a mai şi preluat conducerea deşi jucau în 10 după eliminarea lui Barton.

Timpul trecea impasibil, netulburat de lipsa de imaginaţie a atacanţilor lui Mancini şi odată cu scurgerea minutelor chipurile fanilor lui “City” căpătau paloarea unei tristeţi sfâşâietoare. “Mai aproape ca niciodată, dacă nu acum atunci când” păreau a spune înmărmuriţi “cetăţenii”. Timpul regulamentar a expirat, adunând lacrimile unui stadion întreg, iar undeva în spaţiul tehnic Mancini părea agăţat în propria neputinţă. Era minutul 91 şi Queens Park conducea şi erau salvaţi de la retrogradare. City avea nevoie de 2 goluri în cele 3 minute rămase, un scenariu de dincolo de realitate. La doar câteva sute de kilometri mai încolo, la Sunderland, Sir Ferguson şi “diavolii roşii” pregăteau şampania unui nou titlu, nesperat înainte de ultima etapă.

Ceea ce a urmat într-o desfăşurare uluitoare este de povestit nepoţilor. Dzeko a marcat în minutul 91.15, iar două minute mai târziu, după o pasă prin alunecare a lui Balotelli, Kun Aguero a punctat decisiv şi a declanşat isteria generală. Primul titlu după 44 de ani pentru Manchester City. Fabulos.

Matreial preluat de pe danolteanu.ro

Un meci magnific / foto: prosport.ro

Meciul tur al semifinalei de Champions League dintre Oltchim Rm-Vâlcea şi Gyor a început echilibrat. În primele 17 minute echipele au mers cap la cap, apoi în următoarele 13 minute ale primei reprize unguroaicele conduse foarte bine din teren de Gorbicz, Amorim şi Lekic s-au distanţat la 4 goluri, scorul la pauză fiind de 13-17. Mai mult, ultimul gol al reprizei a fost o capodoperă marca Lekic, înscris printre picioare din săritură cu spatele.

Ne şi făceam deja planurile pentru încă o înfrângere pe teren propriu ca şi în meciul din grupele principale cu Buducnost şi păream a fi resemnaţi doar cu stadiul atingerii semifinalei, era prea mult să ne gândim că putem bate super-selecţionata mondială a celor de la Gyor.

Ne-am înşelat. Nu vom ştii probabil niciodată ce s-a întâmplat în detaliu în vestiarul condus de Radu Voina în pauză, cert este că priveam uluiţi în primele minute ale reprizei a doua un alt Oltchim, o altă atitudine, o altă manifestare de joc şi biruinţă. Ce a urmat a fost fabulos şi nu cred că folosesc cuvinte mari, am fost martorii unei reprize de vis, cu un joc magnific, cu goluri din aproape toate poziţiile. Fetele noastre aveau la un moment dat 6 sau chiar 7 goluri, nu ne venea să credem. Gorbicz, super vedeta Ungariei părea hipnotizată, la fel şi portarii Haraldsen sau Palinger care scoteau din plasă gol după gol.

Scorul final 35-31 a fost primit în urale de o sală electrizantă, plină până la refuz şi care a fost părtaşă la un meci memorabil, despre care se va vorbi mult timp de acum înainte, indiferent de scorul meciului retur care va avea loc la Veszprem sâmbăta viitoare de la oar 17.00.

Returul va fi unul foarte dificil, calificarea în marea finală se joacă şi sper ca echipierele Oltchimului şi staff-ul să gestioneze cu chibzuinţă acest succes magnific şi să conserve avantajul luat astă seară. Deşi o spun doar cu o jumătate de gură, o spun totuşi… cred în calificare! Hai Oltchim! O echipă frumoasă, un sport frumos care merită mult mai multă atenţie!

Felicitări Huţupan-Dinu, Tolnai, Knezovic, Băbeanu, Curea, Managarova, Nechita, Ardean, Farcău, Meiroşu, Vetkova, Chirilă, Manea, Ozel, Brădeanu, Vizitiu!  Felicitări Radu Voina!

Material preluat de pe http://danolteanu.ro

Becali, băşcălie continuă - foto: ziuaveche.ro

Fotbalul naşte pasiuni aproape peste tot în lumea asta largă, uneori generează nervi şi polemici, ceea ce se întâmplă însă la noi, mai ales în fotbalul vorbit la televizor, întrece cu mult limitele normalului şi ale elementarului bun simţ.

Am avut parte de o etapă halucinantă, piperată cu multe surprize, unele dintre ele foarte mari, nici una dintre echipele situate pe primele şase poziţii ale clasamentului negustând victoria. Mai mult Steaua a fost învinsă în deplasare de penultima clasată, iar Vasluiul şi Rapidul au fost depăşite chiar pe arenele de acasă.

Aşa e la noi, atunci când pierzi e mult mai facil să dai vina pe alţii, pe capra vecinului, iar în cazul nostru capra fiind îmbrăcată în straie negre şi cu fluier în gură. Aseară am avut parte din nou de un spectacol halucinant, cu invective, înjurături şi atacuri la persoană proliferate de unii dintre „barosanii” fotbalului românesc, băieţii mai presus de toate, băieţii cu bani şi notorietate, gen Gigi Becali sau Porumboiu, care s-au bălăcărit efectiv cu Ion Crăciunescu, şeful Comisiei Centrale a Arbitrilor. Şi toate astea sub oblăduirea, chiar aş spune cu largul concurs al televiziunilor de sport care într-un fel îi incită şi îi încurajează pe aceşti indivizi infecţi. Cum altfel le-aş putea spune când scot pe gură ce scot ?

Ei fiind rupţi din Soare, mai presus de toţi şi toate, atât aşteaptă, îşi dau la gioale, se scuipă, se înjură spre înălţarea şi propăşirea fotbalului românesc amin. Nu tu CNA sau DNA, nu tu buline cu „+15” sau chiar „+18 ani”, aşa ar trebui tratate aceste emisiuni ! Săptămâna trecută spre exemplu acelaşi Porumboiu se scrofăia efectiv, în direct, înainte de miezul nopţii (se aude la CNA?) cu madam Reghencampf alias Anamaria Prodan, altă „poamă” de colecţie.

Băi, ne-am săturat de scenarii, de aranjamente, de corupţie, de aranjamente, de mitocani şi nesimţiţi. Daţi-ne fotbalul înapoi, asta dacă presupunem că l-am avut vreodată!

Sau dacă nu, haideţi cu toţii pe Digi Film sau mai bine pe MTV.

Material apărut pe DanOlteanu.ro

Golul este asemănat cu unul dintre golurile legendare ale marelui Diego Maradona sau cu una din reuşitele inegalabilului Lionel Messi. Sigur că acest gol nu înseamnă neapărat mare lucru, însă ar putea propulsa şi influenţa fericit cariera acestui tânăr fotbalist născut la 24 iulie 1988. Deocamdată pe pagina lui de Wikipedia scrie doar data naşterii şi echipa pentru care joacă, dar să avem răbdare.

Material apărut pe Blogul Dan Olteanu.

Gigi e tare. Este?

Televiziunile se întrec în a prelua toate spasmele verbale ale finanţatorului Gigi Becali, a cărui lipsă de discernământ este proverbială şi care probabil fără să-şi dea seama face mai mult rău echipei decât lipsurile celor 15-20 de antrenori la un loc ce s-au perindat pe banca Stelei de-a lungul “domniei” latifundiarului.

Cât de disperat trebuie să fii să accepţi postul de antrenor al roş-albaştrilor în aceste condiţii sau să fii de acord să îmbraci tricoul de jucător ştiind la ce tratamente te obligă patronul Becali şi asta în condiţiile în care contractele la echipă nu sunt dintre cele mai mari.

Bunăoară revenind la cele întâmplate în ultimele zile, cu derapaje becaliene mai virulente ca oricând, cu jucători şi antrenori desfiinţaţi inainte, în timpul şi după meciurile cu olandezii chiar de către proprietarul echipei mi se pare halucinant. Omul ăsta chiar nu realizează ? Chiar nimeni din anturajul său nu are curajul să-i semnaleze lui Becali starea de fapt prin care distruge efectiv brandul Steaua ?

Steaua merită o schimbare, una imposibilă cel puţin din perspectiva prezentului şi a viitorului apropiat, una direct la vârf. Oare cum ar fi dacă ar veni un Înger bun şi drept să-l facă pe Becali să vândă şi să se degajeze  din spaţiul iubit al Stelei. Cu Becali finanţator-preşedinte-antrenor Steaua nu va putea niciodată să facă cu adevărat performanţă. Omul e rupt de realitate, trăieşte în sferele semi-docte ale propriei fantezii, e în zona patologicului.

Păcat.

PS: Steaua a pierdut ambele manşe cu Twente Enschede şi a ratat calificaarea în optimile Europa League.

Material postat pe danolteanu.ro

De vreo 10 ani, Casa Fotbalului românesc este acoperită de un strat gros de nămeţi, proveniţi din înfrângeri succesive. Acoperişul stă să se prăbuşească sub povara golurilor primite de Naţională, ca să nu mai vorbim de scatoalcele încasate de echipele de club.

Nimeni nu se gândeşte să declare vreun cod colorat. Înăuntru, insensibil la viscolul de afară şi la cel din sufletele suporterilor, tronează eternul Naş al fotbalului nostru, care are senzaţia că afară se înregistrează temperaturi tropicale.

În acest tablou hibernal, care durează de prea mult timp şi întinde la maxim nervii tuturor, o echipă pune mâna pe lopeţi şi încearcă să facă o potecă dinspre Casa Fotbalului spre lumea bună. Steaua urmează exemplul propriului său patron, europarlamentarul Gigi, care de această dată merită toate laudele pentru pentru cele trei zile petrecute în burta chitului din aspra iarnă românească.

Dacă mingea sare, vrem calificare!

Ieşind dintr-o prea lungă hibernare, Steaua îi înfruntă în această seară pe olandezii de la Twente Enschede, echipa noastră încercând să sfideze atât casele de pariuri, cât şi Institutul Naţional de Meteorologie.

Cu o Stea nu se face, evident, primăvară deplină, dar schimbarea pe care o aşteaptă toţi microbiştii, sătui de un Mircea Sandu încremenit într-un proiect falimentar, poate veni doar de la aceste echipe de salahori care încă mai cutreieră Europa. Aşa cum deszăpezirea nu vine de la conducători, ci de la simplul jandarm care dă de zor cu lopata.

Steaua, deszăpezeşte-ne! Naşule, părăseşte-ne!

Foto: Brandan şi Geraldo pot fi responsabili cu deszăpezirea. Sursa: gsp.ro

Articol apărut pe Blogul lui Ioan Ivaşcu.

Meciul a durat 5 ore şi 53 de minute, fiind astfel cea mai lungă finală de la Australian Open şi al şaptelea într-un clasament all-time al celor mai lungi meciuri din circuitul profesionist ATP şi s-a încheiat cu victoria dramatică a sârbului Djokovic în cinci seturi(5-7, 6-4, 6-2, 6-7 (5), 7-5). Una peste alta a fost un weekend incredibil pentru Serbia, care a mai câştigat titlul continental la polo şi medaliile de argint la Campionatul European de Handbal Masculin.

Dacă nu aţi urmărit finala de duminică, poate aţi tras cu ochiul pe reţeaua Twitter unde fanii tenisului nu îşi mai găseau cuvintele, epitetele parcă s-au terminat la un moment dat în faţa determinării şi dăruirii celor doi giganţi ai tenisului de azi. Lovituri surprinzătoare, schimburi de câte 25-30 de lovituri, reacţii incredibile, mingi salvate in extremis şi pentru că finala trebuie să aibă un câştigător, acesta a fost Nole care la o analiză atentă a cifrelor a marcat un uşor avantaj, însă la festivitatea desfăşurată târziu după miezul nopţii la Melbourne acesta a declarat emoţionat şi plin de sportivitate că Australian Open 2012 ar fi trebuit să aibă doi câştigători. Premiile au fost înmânate de către o mare legendă a sportului alb, Rod Laver, cel al cărui nume îl poartă arena centrală a complexului de tenis din metropola australiană, ajuns la venerabila vârstă de 74 de ani şi care cucerea nu mai puţin de 11 titluri de Grand Slem în deceniul 7 al secolului trecut.

O seară magică, o poveste de succes, o lecţie de viaţă!

Material preluat de pe danolteanu.ro

Reusita cuplului Tecău/Mattek-Sands a venit în urma unei partide foarte disputate, decise după tiebreakul de aur (6-3, 5-7, 10-3), în faţa unui cuplu ruso-indian, Elena Vesnina/Leander Paes şi în care serviciul excelent al lui Horia a făcut în final diferenţa şi asta au spus-o chiar comentatorii australieni.

Este un succes notabil, chiar dacă proba de dublu mixt este un soi de Cenuşăreasă a marilor turnee, iar pentru jucătorul român a însemnat puncte şi mulţi bani, ajungând după acest turneu de Grand Slem să depăşească pragul de 1 milion de dolari câştigaţi din tenis.

Felicitări acestui sportiv foarte perseverent şi modest, fără derapaje mediatice, mereu focusat pe ce are de făcut şi aşa cum vedem face bine. În ultimii 2-3 ani mereu l-am regăsit în partea superioară a tablourilor de dublu alături de partenerul lui, suedezul Lindstedt. Dealtfel în dreptul fişei braşoveanului regăsim 9 titluri în turnee ATP şi mai multe semifinale de turnee de Grand Slem.

Felicitări şi la mai mare Horia Tecău!  La ora la care scriu aceste rânduri trag cu ochiul la finala Australian Open 2012 dintre Rafa Nadal şi Nole Djokovici, un meci ce se anunţă incendiar.

Matreial apărut şi pe danolteanu.ro

Una dintre puţinele echipe care au participat în ultimii 20 de ani la Olimpiade este echipa naţională de polo, care alături de selecţionata de handbal feminin a ţinut mai mereu steagul României în competiţia născută în vechea Eladă.

Poloiştii români au reuşit in extremis să salveze obiectivul la Campionatele Europene ce se desfăşoară zilele astea în Olanda şi să se claseze în primele 8 echipe, după un start mai mult decât ezitant cu 5 înfrângeri în linie. A urmat victoria cu Macedonia, care a pus România în poziţia de a juca meciul decisiv pentru clasarea în pe locul 7-8 cu Croaţia, tocmai vicecampioana Europei en-titre şi medaliata cu bronz de la ultimele Mondiale din China (2011).

După un meci de infarct, cu prelungiri, România a reuşit o victorie magică în urma loviturilor de departajare, scor final 16-15, astfel încât echipa condusă de ungurul Kovacs, a prins un loc la turneul preolimpic din luna aprilie de la Edmonton (Canada), acolo unde are şansa calificării pentru Londra în cazul ocupării unuia dintre primele 4 locuri.

Şi dacă tot am amintit de selecţionata României de handbal feminin, fetele antrenate de Radu Voina vor evolua la rândul lor la un puternic turneu preolimpic în Franţa, unde va fi însă foarte greu în dauna selecţionatelor Franţei, Muntenegrului şi a Japoniei (se califică primele două clasate).

Ne vom mai reîntâlni cu subiecte pe sporturile olimpice, Londra se apropie cu paşi repezi. Pe curând ! Bravo băieţi !

Material publicat pe danolteanu.ro