Meciul a durat 5 ore şi 53 de minute, fiind astfel cea mai lungă finală de la Australian Open şi al şaptelea într-un clasament all-time al celor mai lungi meciuri din circuitul profesionist ATP şi s-a încheiat cu victoria dramatică a sârbului Djokovic în cinci seturi(5-7, 6-4, 6-2, 6-7 (5), 7-5). Una peste alta a fost un weekend incredibil pentru Serbia, care a mai câştigat titlul continental la polo şi medaliile de argint la Campionatul European de Handbal Masculin.

Dacă nu aţi urmărit finala de duminică, poate aţi tras cu ochiul pe reţeaua Twitter unde fanii tenisului nu îşi mai găseau cuvintele, epitetele parcă s-au terminat la un moment dat în faţa determinării şi dăruirii celor doi giganţi ai tenisului de azi. Lovituri surprinzătoare, schimburi de câte 25-30 de lovituri, reacţii incredibile, mingi salvate in extremis şi pentru că finala trebuie să aibă un câştigător, acesta a fost Nole care la o analiză atentă a cifrelor a marcat un uşor avantaj, însă la festivitatea desfăşurată târziu după miezul nopţii la Melbourne acesta a declarat emoţionat şi plin de sportivitate că Australian Open 2012 ar fi trebuit să aibă doi câştigători. Premiile au fost înmânate de către o mare legendă a sportului alb, Rod Laver, cel al cărui nume îl poartă arena centrală a complexului de tenis din metropola australiană, ajuns la venerabila vârstă de 74 de ani şi care cucerea nu mai puţin de 11 titluri de Grand Slem în deceniul 7 al secolului trecut.

O seară magică, o poveste de succes, o lecţie de viaţă!

Material preluat de pe danolteanu.ro

Reusita cuplului Tecău/Mattek-Sands a venit în urma unei partide foarte disputate, decise după tiebreakul de aur (6-3, 5-7, 10-3), în faţa unui cuplu ruso-indian, Elena Vesnina/Leander Paes şi în care serviciul excelent al lui Horia a făcut în final diferenţa şi asta au spus-o chiar comentatorii australieni.

Este un succes notabil, chiar dacă proba de dublu mixt este un soi de Cenuşăreasă a marilor turnee, iar pentru jucătorul român a însemnat puncte şi mulţi bani, ajungând după acest turneu de Grand Slem să depăşească pragul de 1 milion de dolari câştigaţi din tenis.

Felicitări acestui sportiv foarte perseverent şi modest, fără derapaje mediatice, mereu focusat pe ce are de făcut şi aşa cum vedem face bine. În ultimii 2-3 ani mereu l-am regăsit în partea superioară a tablourilor de dublu alături de partenerul lui, suedezul Lindstedt. Dealtfel în dreptul fişei braşoveanului regăsim 9 titluri în turnee ATP şi mai multe semifinale de turnee de Grand Slem.

Felicitări şi la mai mare Horia Tecău!  La ora la care scriu aceste rânduri trag cu ochiul la finala Australian Open 2012 dintre Rafa Nadal şi Nole Djokovici, un meci ce se anunţă incendiar.

Matreial apărut şi pe danolteanu.ro

Una dintre puţinele echipe care au participat în ultimii 20 de ani la Olimpiade este echipa naţională de polo, care alături de selecţionata de handbal feminin a ţinut mai mereu steagul României în competiţia născută în vechea Eladă.

Poloiştii români au reuşit in extremis să salveze obiectivul la Campionatele Europene ce se desfăşoară zilele astea în Olanda şi să se claseze în primele 8 echipe, după un start mai mult decât ezitant cu 5 înfrângeri în linie. A urmat victoria cu Macedonia, care a pus România în poziţia de a juca meciul decisiv pentru clasarea în pe locul 7-8 cu Croaţia, tocmai vicecampioana Europei en-titre şi medaliata cu bronz de la ultimele Mondiale din China (2011).

După un meci de infarct, cu prelungiri, România a reuşit o victorie magică în urma loviturilor de departajare, scor final 16-15, astfel încât echipa condusă de ungurul Kovacs, a prins un loc la turneul preolimpic din luna aprilie de la Edmonton (Canada), acolo unde are şansa calificării pentru Londra în cazul ocupării unuia dintre primele 4 locuri.

Şi dacă tot am amintit de selecţionata României de handbal feminin, fetele antrenate de Radu Voina vor evolua la rândul lor la un puternic turneu preolimpic în Franţa, unde va fi însă foarte greu în dauna selecţionatelor Franţei, Muntenegrului şi a Japoniei (se califică primele două clasate).

Ne vom mai reîntâlni cu subiecte pe sporturile olimpice, Londra se apropie cu paşi repezi. Pe curând ! Bravo băieţi !

Material publicat pe danolteanu.ro

Dar eroul partidei, omul care a ieşit în evidenţă, preluat şi mediatizat de toată presa sportivă, a fost mega-hiper-frustratul Képler Laveran Lima Ferreira, cunoscut în fotbal drept Pepe, un erou negativ, cu două ieşiri nesportive incredibile pentru nivelul echipei la care joacă şi cu o greşeală sportivă de data asta, un plasament defectuos la golul egalizator reuşit la o fază fixă de căpitanul “blau-grana”, Carles Puyol.

Dar să revin la frustrările fundaşului portughez. Acesta pur şi simplu l-a călcat pe mână cu crampoanele intenţionat pe Messi, aflat întins pe gazon după un fault destul de dur. Un gest uluitor, şocant, rudimentar care denotă limitările emoţionale, pe fondul incapacităţii sportive arătate de Pepe. Comentatorii spanioli pur şi simplu au rămas fără glas în transmisia live a partidei tur contând pentru sferturile de finală ale Cupei Regelui Spaniei. În comparaţie cu această grosolănie, simularea făcută de acelaşi vajnic apărător “blanco” la un contact corect pentru balon cu Fabregas pare o copilărie, însă reluările televiziunilor au arătat mojicia acelei încercări de fraudă. Şi când vorbim despre un jucător profesionist plătit cu multe milioane de Euro pe sezon, lucrurile se complică şi devin chiar de neînţeles.

Sunt curios ce decizii administrative se vor lua asupra jucătorului în cauză de către Federaţia Spaniolă, dar mai ales de către clubul Real Madrid, zic eu grav lezat în imagine de acest gest. Păcat că la nivelul unui asemenea regal fotbalistic există astfel de încercări, astfel de manifestări care nu au nimic de-a face cu sportul, cu întrecerea, cu spectacolul.

Material apărut pe danolteanu.ro

Ca de obicei în fiecare an, de sărbători, fotbalul intră într-o vacanţă mai mică sau mai mare, în aproape toate campionatele. Excepţie fac doar britanicii, care, tradiţional, înghesuie în perioada Crăciunului şi a Anului Nou, trei-patru etape.

Surpriza plăcută a acestei perioade a constituit-o Tottenham, care a mers constant bine şi a ajuns, profitând şi de poticnelile adversarelor, să se implice în lupta pentru titlu. ”The Spurs” sunt acum la trei puncte de United şi şase de City, dar mai au şi o partidă restantă, cu Everton. Specialiştii sunt totuşi de părere că echipa condusă de Harry Redknapp nu poate rezista până la sfărşit ritmului impus de City.

Acelaşi lucru pare că se întâmplă şi cu Manchester United, care, după ce o egalase pe City şi chiar avusese şansa să o depăşească, după eşecul din prelungiri al „cetăţenilor” la Sunderland, a bifat două înfrângeri ruşinoase, una pe teren propriu, cu ultima clasată, Blackburn, în ultima zi a anului, iar cealaltă la scor, pe terenul celor de la Newcastle (0-3). Accidentările şi gafele unor jucători au şi ele un rol important în situaţia prezentă a „diavolilor”, dar Sir Alex speră să obţină duminică, în Cupa Angliei, o infuzie de moral în urma duelului cu rivalii locali conduşi de Mancini.

Liderul clasamentului a încheiat anul cu două partide fără gol marcat şi un singur punct, dar aşa cum am amintit mai sus, United nu a reuşit să profite de acest lucru. Iar la prima partidă din 2012, Liverpool s-a dovedit adversarul perfect pentru o victorie reconfortantă, 3-0, care să îi poziţioneze din nou la trei puncte în faţa lui Manchester United.

De la victoria obţinută contra amintiţilor lideri, din 12 decembrie, Chelsea a înregistrat trei egaluri şi o înfrângere, 1-3 pe teren propriu cu Aston Villa, tot în ultima zi a anului, ajungând astfel chiar în afara locurilor de Champions League. Victoria din ultima etapă, la Wolverhampton, coroborată cu înfrângerile celor de la Arsenal şi Liverpool, i-a adus din nou pe „albaştri” pe locul patru, la distanţă însă de primele trei clasate.

Arsenal se menţine aproape de locul patru, reuşind chiar să urce pe această poziţie etapa trecută, dar înfrângerea contra celor de la Fulham din ultima etapă i-a coborât din nou pe „tunari” pe locul 5. Robin van Persie este lider în clasamentul golgheterilor din Anglia dar acest lucru nu este suficient pentru ca Arsenal să fie mai sus în clasament, coechipierul său din atac, Theo Walcott, nefiind deloc eficient. În următoarele două luni însă, Thiery Henry îşi va pune experienţa în slujba echipei unde a cunoscut consacrarea şi poate acest lucru să apropie echipa londoneză de cele două echipe din Manchester care conduc ierarhiile din Premier League.

Liverpool şi Newcastle au avut evoluţii oscilante în ultimele etape dar se menţin în lupta pentru locurile de Europa League. Cele două s-au întâlnit chiar înainte de Anul Nou pe terenul „cormoranilor” şi aceştia au câştigat clar cu 3-1. În ultima etapă însă, Newcastle a învins-o la scor pe Manchester United, în timp ce Liverpool a pierdut cu acelaşi rezultat (3-0) pe terenul celor de la Manchester City.

Bătălia de la retrogradare se duce între aceleaşi echipe, doar că Blackburn şi Bolton au redus din diferenţa faţă de echipele de pe locuri neretrogradabile. Astfel, în acest moment sunt cinci echipe pe distanţa a patru puncte, încercând să evite cele trei locuri care duc în Championship.

Gimnastica priveşte doar în urmă

Ani la rând sportul a fost unul dintre puţinii ambasadori adevăraţi şi eficienţi ai României şi mă gândesc la pleiada de mari sportivi precum Nadia Comăneci, Gabriela Szabo, Iolanda Balas, Cristian Gaţu, Gheorghe Hagi, Ilie Năstase, Ivan Patzaichin şi alţi câţiva. Anul acesta însă, parcă mai pregnant ca niciodată, sportul românesc ne-a servit dezamăgire după dezamăgire, într-o firească din păcate degradare şi ieşire în decorul anonimatului. Spun firească dat fiind politicile total neavenite aplicate de statul român în ceea ce priveşte sportul de masă şi cel profesionist, dar despre asta, care e o chestiune “groasă” rău mai pe larg cu o altă ocazie.

Acum să revenim la marile dezamăgiri ale anului sportiv, într-o enumerare succintă şi desigur subiectivă:

• · Prestaţia naţionalei de polo a României la Campionatul Mondial din China, clasată pe locurile 11-12
• · Ratarea pentru a câta oară (?) a calificării la un turneu final al Campionatului European de Fotbal de către naţionala României
• · Romania a incheiat participarea la Campionatele Mondiale de Gimnastică Tokyo 2011, fără să câştige vreo medalie, o contraperformanţă ce nu am mai înregistrat-o de 30 de ani de la Mondialul din 1981
• · Oţelul Galaţi, campioana României la fotbal care nu a reuşit să obţină nici măcar un punct în grupele Champions Leaque unde a obţinut calificarea direct
• · Prestaţia lamentabilă a naţionalei de handbal feminin la Campionatul Mondial din Brazilia, unde nu a obţinut unul din primele 7 locuri care ar fi asigurat participarea la Olimpiada de anul viitor de la Londra, mai mult, a pierdut în grupe cu uluitoarea diferenţă de 19 goluri la Franţa, viitoarea vicecampionă mondială

Lista, cu voia voastră se poate completa, sportivii şi diriguitorii sportului carpato-danubian ne-au oferit numeroase prilejuri în anul ce se încheie. Vă rog să o faceţi. În rest toate bune vă doresc şi sper ca anul 2012 să ne aducă lucruri mai bune în sport!

Material apărut pe danolteanu.ro

Ultimul meci al sezonului a fost ca o şaormă, cu de toate, goluri multe, răsturnări de situaţie, eliminări, înjurături, greşeli de arbitraj, declaraţii belicoase, presiuni de tot felul şi ca să continui descrierea meciului din seara asta de la Vaslui, pot spune că spiritul acestei partide importante pentru păstrarea contactului cu podiumul Ligii I a fost perfect asezonat ajunului de Crăciun, în sensul că nici vorbă!

Haleluia şi n-am cuvinte, bine că s-a terminat şi putem lua o pauză de fotbal, acest sport încă atât de iubit de masele de români, deşi este “cutreierat” din abundenţă de lucruri necurate, de corupţie, de interese meschine, de blaturi şi de o crasă lipsă a profesionalismului. Sărbători Fericite şi sper ca Moşul să aducă puţină lumină în tenebrele fotbalului ăsta autohton, deşi ştiu că nu poate şi poate nici nu vrea asta !

Material apărut pe Blogul lui Dan Olteanu.

Marele justiţiar Tudor Pitt - foto: gsp.ro

Puneam la vremea aceea, adică acum vreo 2 luni pe seama lui Avram poticnelile aşa zişilor “cavaleri ai fluierului”, pe delegările cu dedicaţie, pe anumite presiuni stropite cu foloase necuvenite, chestii d-astea. Însă constatăm cu toţii că parcă de câteva etape încoace toţi arbitrii au luat-o razna. Fluieră aiurea, se bagă în seamă mai ceva ca nişte actori de la Hollywood. Gesticulează larg, opresc meciul şi atunci când trebuie dar mai ales când nu, caută camerele televiziunilor, ce să mai lungim vorba, se dau în stambă de câte ori li se oferă prilejul.

Bunăoară, etapa trecută, ultima a sezonului de toamnă am văzut trei partide, la fiecare dintre ele “fluieraşii”, că defapt asta sunt, nişte terchea-berchea cu crampoane care au dat peste cap partide care se anunţau normale, liniştite. Nici măcar nu mai am chef să intru în aceste detalii atât mi-e de silă de această sub-specie profesională, arbitrul de fotbal roman. Că se numeşte Tudor, marele inegalabilul Alexandru Tudor Pitt, da, de la Brad Pit, Haţegan sau neica nimeni Cojocaru din Galaţi, egal, toţi sunt o apă şi-un pământ.

Şi mai spun eu aici că e posibil să se mai facă şi aranjamente, deşi e greu de crezut pe valul ăsta de la DNA, însă majoritatea greşelilor sunt făcute pe fondul unei slabe pregătiri profesionale. Domnule, nu se pricep şi asta se simte şi la delegările internaţionale, nici nu mai ţin minte spre exemplu decând nu am mai avut un arbitru la un turneu final european sau mondial! Şi nici nu mă mir, din moment ce promovările se fac aproape exclusiv pe bază de familie, tot felul de fii imberbi şi aerieni ajungând în lotul de Liga I, tot felul de avrămei, crăciuneşti şi constantini.

Oare de ce ar trebui să ne mirăm sau să ne pese, ăsta e fotbalul românesc dragilor!

Material apărut pe http://danolteanu.ro

Bucurie roş-albastră / sursa: agentia.org

Fără să fie obţinută după jocuri memorabile sau în faţa unor cine ştie ce nume mari ale fotbalului european, calificarea Stelei în şaisprezecimile Europa League merită respectul şi atenţia noastră. Presa desigur a marcat cu multă hărnicie momentul şi a acordat spaţii largi evenimentului în sine şi foarte vocalului finanţatorul al Stelei.

Astăzi sorţii din urnele UEFA au decis ca adversarul bucureştenilor să fie Twente Enschede, ocupanta locului 3 după 16 etape în Eredivisie şi vicecampioana Olandei la zi, după o luptă foarte strânsă cu Ajax până în ultima etapă a ediţiei trecute a campionatului olandez, evitând adversari cu nume mult mai mari precum Manchester United sau Manchester City.

Odată aflate rezultate tragerii la sorţi am fost loviţi pur şi simplu de un val de entuziasm şi de optimism dinspre staff-ul stelist, amplificat de presă şi pe forumurile suporterilor. Poate o doar o stratagemă de natură să-i încurajeze pe roş-albaştri, însă chiar cred că meciurile vor fi foarte dificile şi calculele hârtiei ar trebui să-i indice pe batavi drept favoriţi. Pe Becali îl ştim cu gura mare însă mă miră reacţia celorlalţi. Nu ne rămâne decât să aşteptăm confruntările din februarie, iar dacă ar fi să fie vom avea şansa să-I revedem în optimi la Bucureşti pe cei de la Schalke 04, favoriţi în meciurile cu Plzen.

Urmează o perioadă efervescentă de pregătire şi poate şi ceva transferuri pentru Steaua, care sper să fie gestionată corect şi entuziasmul exagerat să nu sufoce firicelul de lumină adus de Ilie Stan în jocul celei mai iubite echipe româneşti aşa cum inspirat a numit-o Pro Sport, “Steaua Vocea României”.

material apărut pe Blogul Dan Olteanu.